Pagina: 2 : 1
Cahul
:
 Poesia 2005-10-19 (5306 visite)
Călugărenii
:
Poesia 2005-10-19 (4380 visite)
Cântec
:
Poesia 2005-10-19 (4691 visite)
Cântec
:
Poesia 2005-10-19 (4420 visite)
Cântec național
:
Poesia 2005-12-02 (4521 visite)
Cântece și sărutări
:
Poesia 2005-12-02 (4241 visite)
Căpitanul de vânători
:
Poesia 2006-08-26 (4051 visite)
Căprița de aur
:
Poesia 2006-08-26 (3875 visite)
Cea de pe urmă noapte a lui Mihai cel mare
:
Poesia 2005-12-02 (12828 visite)
Cetatea Albă
: (Akerman)
Poesia 2005-12-02 (4794 visite)
Codrul Cosminului
:
Poesia 2005-12-02 (7313 visite)
Conrad. Cântul al III-lea. Egiptul
:
Poesia 2005-04-05 (4281 visite)
Consiliul secret
:
Poesia 2005-12-02 (3954 visite)
Copilașii
:
Poesia 2005-12-02 (4161 visite)
Copilul din casă
:
Poesia 2005-12-02 (5085 visite)
Cornul lui Sas
:
Poesia 2005-12-02 (4341 visite)
Cupa lui Ștefan
: legendă istorică
Poesia 2004-03-02 (6840 visite)
Deșertul
:
Poesia 2006-08-26 (4035 visite)
Domnul Mavrogheni
: legendă istorică
Poesia 2004-03-02 (5186 visite)
Dromichete
:
Poesia 2006-04-19 (4455 visite)
Dumbrava Roșie
:
Poesia 2010-01-17 (7834 visite)
Elegie la o tânără fată
:
Poesia 2006-04-19 (5043 visite)
Fata de la Cozia
: legendă istorică
Poesia 2004-03-02 (7537 visite)
Fata popii
:
Poesia 2005-03-04 (7020 visite)
Fluturașul
:
Poesia 2010-03-05 (7934 visite)
Întoarcerea lui Mihai
:
Poesia 2005-04-09 (4563 visite)
Invocație
:
Poesia 2009-07-12 (3108 visite)
La o viorică
:
Poesia 2010-01-23 (5298 visite)
La România
:
Poesia 2009-11-25 (3810 visite)
Lui Alecsandri
: 07.08.2004
Poesia 2004-08-07 (4209 visite)
Mărioara
: legendă istorică
Poesia 2004-03-02 (5823 visite)
Mihai pădurarul
:
Poesia 2009-01-27 (3989 visite)
Mihai și călăul
:
Poesia 2009-07-14 (6695 visite)
Mihnea și baba
:
Poesia 2005-04-05 (8070 visite)
Mircea cel mare și solii
:
Poesia 2009-01-27 (6727 visite)
Mircea la bătaie
:
Poesia 2009-01-27 (3799 visite)
Mireasa mormântului
:
Poesia 2004-03-02 (5366 visite)
Moartea lui Mihai Viteazul
:
Poesia 2003-10-30 (10181 visite)
Monastirea Putna
:
Poesia 2005-07-19 (4622 visite)
Muma lui Ștefan cel Mare
:
Poesia 2005-09-06 (194639 visite)
Muma tânără
:
Poesia 2009-11-25 (3824 visite)
Năvala lui Þepeș
:
Poesia 2009-01-27 (4007 visite)
O fată tânără pe patul morții
:
Poesia 2005-04-05 (8473 visite)
Se scaldă
:
Poesia 2005-12-08 (3832 visite)
Singuratatea
:
Poesia 2005-06-21 (5871 visite)
Ștefan la moarte
:
Poesia 2009-01-27 (3921 visite)
Un ostaș român închis peste Dunăre
:
Poesia 2009-01-27 (3579 visite)
Visul lui Ștefan cel Mare
:
Poesia 2009-01-27 (10369 visite)
Ziua bună la țară
:
Poesia 2009-11-25 (3230 visite)
Pagina: 2 : 1 |
|
|
|
|
|
Biografia Dimitrie Bolintineanu
Dimitrie Bolintineanu (n. 1825 Bolintin-Vale - d. 20 august 1872, București) a fost un poet român, om politic, participant la Revoluția de la 1848 și diplomat.
Dimitrie Bolintineanu era macedonean aromân de origine, părintele lui, Ienache Cosmad, a venit în țară din Ohrida. În puțini ani ai tatălui său Ienache își făcu în Valahia o situație acceptabilă. Arendaș, mic proprietar, apoi subprefect, cu reședința la Bolintin, sat aproape de București; el nu apucă să-i lase celui de al doilea născut, Dimitrie, o avere care să-l scutească de griji.
Orfan de ambii părinți încă din 1831, tânărul a fost crescut de rude mai avute. Se susține de timpuriu, precum Grigore Alexandrescu, I. L. Caragiale, Mihai Eminescu, prin slujbe funcționărești. În 1841 era copist la Secretariatul de Stat, în 1843 - secretar la departamentul „pricinilor suditești". Printr-un misterios concurs de împrejurări, e ridicat, în 1844, la rangul de pitar. Faptul că publicase în 1842 admirabila poemă "O fată tânără pe patul morții", prezentată elogios de Ion Heliade Rădulescu (și invocată mai târziu de Mihai Eminescu în Epigonii), a jucat probabil un rol decisiv. Poemul "O fată tânără pe patul morții" era o imitație după "La jeune captive" ("Tânăra prizonieră") de André Chénier, și a fost publicat în "Curier de ambe sexe".
La fel ca alți pașoptiști, tânărul nu se trudi prea mult să intre în grațiile principelui. Inima îl trăgea mai curând spre lumea care „va să vină". Cooptat în Frăția și în Asociația literară, a adoptat rapid mentalitatea de carbonar.
În acel timp se formase în București Asociația literară, sprijinită de frații Alexandru și Ștefan Golescu care trimiseră pe la sfârșitul anului 1845 pe Bolintineanu la Paris. Plecat la Paris în 1845, cu o bursă din partea Asociației literare, audiază și el cursurile lui Jules Michelet, Edgar Quinet și Adam Mickiewicz. Nu trăiește decât pentru Revoluția pe care o presimte. Când aceasta izbucni la Paris, în februarie 1848, tinerii studioși hotărâră să se întoarcă în țară. Conjurații îi dădură un rol de prim-ordin, acela de a stabili contacte cu revoluționarii din Bucovina, ceea ce poetul nu putu să facă. Aga poliției, Ion Manu, îl „mirosise" și, refuzându-i pașaportul pentru Moldova, îl amenințase cu un arest la „mănăstire". Ar fi avut, poate, parte de el, dacă nu izbucnea revoluția...
Și la 1848 revoluția a adus o explozie gazetărească. Dacă C.A. Rosetti scosese, imediat după izbândă, "Pruncul român", Bolintineanu conduce (de la 19 iulie la 11 septembrie) "Poporul suveran". Era o foaie mică, de patru pagini, cu doar două coloane pe fiecare față, dar redactorul-șef avea proiecte mari. Ar fi vrut să tipăreasca un „jurnal al intereselor democratice și al progresului social", pe potriva modelului francez - Le Peuple souverain.
Izbucnind revoluția din 1848, reveni în țară și redactă împreună cu Nicolae Bălcescu, Cezar Bolliac ș. a. "Poporul suveran", dar - căzând revoluția - a fost exilat și se duse în Transilvania, apoi la Constantinopol și în fine la Paris ca să-și continue studiile întrerupte.
Pe la 1855 domnul Grigore Ghica i-a oferit o catedră de literatură română la Iași, dar Poarta nu i-a permis intrarea în țară și atunci a făcut călătorii prin Palestina, Egipt, Siria, Macedonia, descriindu-le toate în publicațiuni diverse care cuprind adesea pagini pline de interes și scrise cu multă căldură.
Întorcându-se în țară la 1859, intră în politică și deveni ministru de externe, culte și instrucțiune publică. Prin stăruințele lui, ale lui Costache Negri și ale lui V. A. Urechia se înființează primele școli la românii macedoneni.
Pe la 1866 se retrase din viața politică, ocupându-se cu literatura, publicând drame în proză și în versuri, poezii epice, satirice, dar ducând o existență foarte nenorocită. De aceea nu după multă vreme se îmbolnăvi rău. Părăsit de toți își puse biblioteca la loterie și fu câștigată de Vasile Alecsandri și Costache Negri, care i-o lăsară drept mângâiere. Atunci, în urma intervenției unor amici, fu așezat la spitalul Pantelimon, unde muri, după scurtă vreme și fu îngropat în satul natal, fără nici o pompă, de câțiva amici personali, căci toată lumea uitase pe acest poet entuziast și patriot.
|
Post Consigliato
